gusturile nu se discută. zău?

Deci, (căci cum adică să încep altfel), deci, gusturile nu se discută. Păi nu, nu se discută cu cel vizat, ci se bârfesc pur şi simplu. Sau se tac şi se înghit în sec.

Atât am avut de zis la ora asta.
Şi vreau o gură de aer curat (adică muzică bună).

 

actualizare, o ora mai tarziu. 1:00. linistea casei e rasul vesel al copilului. (da, la ora asta… ca m-a asteptat) si in asta:

spacer

2 comments on “gusturile nu se discută. zău?

  1. krab607

    Bine Iustina, tu nu vrei să bîrfeşti. Dar mie îmi dai voie? 🙂
    Să zic că parcurgînd seara, drumul prin oraş către casă, privesc cu un ochi critic gustul nepotrivit cu viziunea mea, al ornamentelor stradale pentru Sărbători? Eu mi-aş fi dorit o altă combinaţie de forme şi culori, mai calde, cu efecte mai fluide… Dar deh, nu m-au angajat pe mine pentru asta. Să zic că nu de multe ori, ascultînd de la alţii descrieri ale unor lucruri pe care încă m-am apucat să le văd sau să le cunosc, mi le imaginez după cum mi-ar plăcea mie şi ajung la momentul impactului cu realitatea care-mi strepezeşte dinţii? Oh, da. Gusturile se critică. Şi sînt sigură că se întîmplă de ambele părţi, cu aceeaşi virulenţă, însă nu ” în cîmp deschis” N-ar avea decît efectul declanşării antipatiilor şi nicidecum cizelarea părţii mai puţin şlefuite 🙂

    1. Iustina

      E clar că expresia „gusturile nu se discută” e folosită prea des şi ca o scuză pentru a închide discuţii. Iar lipsa de gust e cu totul altceva, cere comentarii.
      La fel şi îmbrăţişarea şi însuşirea noului doar pentru că aşa e moda… nu pot accepta acest comportament.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!