rânduri de gânduri

de ce ţi-e frică…

image

Zice o vorbă că de ce ţi-e frică, de aia nu scapi. Cred că de aceea mi-e cel mai frică de… frică. Mi-e frică de multe lucruri. De unele mi-e teamă, altele îmi sunt urâte, de unele fug, pe altele doar le fentez, de unele vorbesc deschis, de altele mă feresc a le privi în faţă. De unele scap, altele apar.

Mi-e frică de bătrâneţe şi singurătate, dar mai ales de o bătrâneţe grea şi în singurătate.
Mi-e frică de mânia nebunilor.
Mi-e frică de vise neîmplinite care vor veni să mă bântuie.
Mi-e frică de preţul pentru tot ce am.
Mi-e frică să ajung în vârful piramidei, căci acolo apar visele de zbor fără aripi.
Mi-e frică să-mi rostesc împlinirea, ca să nu aflu invidia lor.
Mi-e frică să tac, când ştiu că săpăm groapa unei generaţii prin tăcere. Mi-e frică să vorbesc, de teamă să nu-mi fie săpată mie una.
Mi-e frică de un cârcel în gambă când trebuie să apăs frâna.
Mi-e frică să ascult, când nu vreau să-mi schimb părerea.
Mi-e frică să intru în competiție, de teamă să nu pierd.
Mi-e frică să merg cu avionul, pentru că inventez posibile sfârșituri şi mă agăţ de viaţă cu disperare.
Mi-e frică de iluzii, pentru că ele sucesc minţi.
Mi-e frică să nu fiu superficială, absorbită de nulitatea care ne înconjoară.
Mi-e frică de oameni mult prea blânzi, pentru că seamănă mai curând cu nişte îngeri şi mă intimidează.
Mi-e frică să am încredere, pentru că îmi imaginez conspirații.
Mi-e frică să nu se abată asupra noastră vreo nenorocire, pentru că statistic orice e posibil.
Mi-e frică că am adus pe lume un omuleţ în această lume care sunt multe greutăţi. Mi-e frică, că nu ştiu ce drum va alege.
Mi-e frică, că nu pot fi un bun român, pentru că mă e enervează cei care îşi bat joc de ţara asta frumoasă.
Mi-e frică, că ne vom pierde…

Mi-e frică de o mulţime de lucruri, dar de majoritatea nici nu-mi pasă că mi-e frică. Pot să putrezească şi să dispară.

Însă mi-e frică că nu voi şti să trăiesc la fel de frumos ca Bunica. S-a născut la începutul secolului trecut şi a ţinut să-l parcurgă până la capăt, şi a făcut-o în putere. A trecut două războaie, două cutremure mari, a trăit mai bine de un sfert de secol cu verigheta pe deget, dar cu pomeni de fiecare Crăciun, a lăsat în urmă trei oameni minunaţi şi patru nepoți. A avut timp să citească, să facă tone de bunătăţi, să tricoteze garderobe întregi, să facă mese mari de sărbători, să mă crească. Nu cred că a avut timp pur şi simplu, ci a ştiut să-şi facă. A vrut şi nu a văzut în asta un efort prea mare. S-a născut la munte şi a dus cu mândrie şi onoare mai departe amintirea neamului său.
Mi-e frică, că nu sunt nici pe departe ca ea. Nici nu aş putea… m-am născut într-un oraş de asfalt, nu într-un sat de munte abrupt, am mâncat tâmpenii, nu mere luate direct de pe crengi, nu am cunoscut greutaţi şi fug de ele, merg cu maşina la cumpărături, pe când străbunicului nu i-a fost greu să meargă pe jos din Năsăud până în Alba-Iulia la Unire. Trăiesc într-o perioada atât de uşor de parcurs, şi tot găsesc cusururi.

Nu mi-e teamă că nu voi fi ca Bunica. O ştiu. E adevărat că de ce ţi-e teamă nu scapi…

16 thoughts on “de ce ţi-e frică…

  1. Frica… Efectele ei sunt și bune și rele. Este necesar să o conștientizăm ca să intre în funcțiune instinctul de conservare. Dar, în egală măsură, trebuie să încercăm să ne învingem unele temeri. Numai așa putem merge înainte.

    1. Mai e ceva. Ceva ce știam și de care mi-ai adus aminte astăzi: nu am probleme (reale și grave), de aceea am timp de frici și de despicat firul în patru.

    1. Seara buna , buna doamna !
      BUNICA domniei tale a facut o multime de lucruri extraordinar de frumoase si folositoare pentru simplul fapt ca
      nu i-a fost FRICA de nimeni si de nimic
      in afara de bunul DUMNEZEU !
      Multumesc frumos pentru vizita facuta pe
      http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/12/02/
      De vei binevoi sa RECITESTI articolul,
      nu vei mai ” trece cu tristete ” pe primele paragrafe !
      De ce ?
      Dovada in articolul de fond si motivele in comentariile nr.3-5 .
      O seara frumoasa !
      Cu stima,
      Aliosa.

  2. Ştiu că nu este o consolare, însă toţi ne recunoaştem în frici, omeneşti pînă la urmă. Ştii, era o replică într-un film pe care l-am văzut cînd eram adolescentă şi care suna cam aşa : ” Nu vreau să ma gîndesc la asta acum. Şi mîine e o zi”
    Nu sînt fan al pasivităţii, însă que sera, sera. Alung tristeţea de-acum şi-o las inevitabilului din viitor. Atunci îi este timpul sau poate nu…

    1. Ba este o consolare. Nu că m-aş bucura de teama caprei vecinului, dar e bun de ştiut. De exemplu, mi-a prins bine să aflu că o parte dintre cei care par nişte monumentede calm în avion… sunt de fapt nişte măşti, că şi ei tremură, că şi ei vor neapărat să ajungă cu bine la destinaţie.
      Aşa e, şi mâine e o zi, iar noaptea e mereu un sfetnic bun.

    1. WP face glume… Îmi lasă doar prima propoziţie, dar mai încerc încă o dată.

      De avion mi-e tare frică. Dar merg, că n-am de ales. Restul, le-aş putea pune sub o singură umbrelă: a perfecţionismului. Nu prea ţine scuza, nu? 🙂

  3. Toate temerile tale sunt si ale multora dintre noi. Poate gandim prea mult si faptuim prea putin. Poate punem frana atunci cand de fapt trebuie sa bagam in viteza si sa acceleram. Cei dinainte aveau o datorie pe care si-o duceau la implinire indiferent ce se petrecea in jur. Uneori prea multa judecata nu constituie un avantaj. Realizarile sunt ale celor curajosi, se pare.

    1. Așa e, prea multă analiză strică. În plus, poate că și problemele noastre sunt altele. Pe vremuri, în situații de supraviețuire, se cereau decizii, nu era loc de gândit și analizat.

    1. Un semn bun e că am luat-o la bani mărunți și… public. Oricum, cred că am fost luată mai în serios decât mă așteptam. Ceea ce… e chiar o descoperire plăcută.

    1. Sper că nu și-a imaginat careva că tremur toată ziua de frică :). În afară de frica de avion, majoritatea sunt mai mult temeri, gânduri… și-s bune, nu mă plictisesc nici când sunt singură 🙂
      Serios vorbind, chiar citeam undeva că cei cărora nu le este teamă, în lipsa adrenalinei, sunt expuși unor riscuri mult mai mari de-a lungul vieții pentru că nu pot aprecia corect pericolele.
      Săptămână bună în continuare, Elly!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!