rânduri de gânduri

Ceaţa se lasă

Ceaţa se lasă uşor peste noi.
Peste oraş, peste minţi, peste inimi.

Ne-a cuprins.

7 thoughts on “Ceaţa se lasă

  1. E densa ceata pe la noi
    Pe campuri si orezarii
    Se-ncurca-n drum si cei doi boi
    Ca-s plini doar de ipocrizii.
    In fruntea lor boul cel mare
    Vrea sa conduca carul cum vrea el
    Ca-n a lui nesimtita ingamfare
    Confunda carul cu vinul tulburel.

    1. Am și eu momentele mele de glorie în ale ceței, când cad rău de tot, stai să vezi :), dar fac ce fac și ies.

      Când am pus astea trei rânduri aici, le-am butonat repede de pe telefon… fără să mă gândesc la diverse sensuri și conotații. Pur și simplu am ridicat ochii din calculator și am văzut pe geam cum coboară ceața și se albește totul. Și nu eram la munte în vreun nor, ci doar într-o clădire de sticlă și nici măcar nu-i înaltă. Era, la propriu, o ceață care ne înghițea. Un fel de „winter is coming” 😀

Lasă un răspuns pentru Bursucel Anulează răspunsul