jurnal, povesti, parinti, copii

lucruri simple

De câteva zile tot vreau să strig în gura mare: ce vreme frumoasă! ce toamnă blândă! și îmi dau seama că mă bucur ca un copil de razele soare și de aerul care nu miroase a iarnă. Nici a primăvară nu miroase, dar nici dacă ar face-o, nu m-aș lăsă păcălită. Știu că este noiembrie și poate tocmai acesta este motivul pentru care mă bucur că nu plouă cu gri, frig și tentative de pesimism.

In weekendul ăsta evident că n-am rezistat fără să văd în ce direcție bate vântul pe la Elly, dar mi-am propus să nu scriu nimic până nu am fac ceva happy, despre care să pot povesti. Ieri am ratat cu succes soarele, deși m-a așteptat destul de mult, ieșind în parc abia seara, pe întuneric. Evident, avantaj lună. Am uitat și telefonul acasă (nu că aș fi avut nevoie de el, dar m-am obișnuit să îl am mereu cu mine). M-am simțit… liberă. Avantaj eu. Porcușorii roz (ăia din Winnie) și-au găsit loc în buzunarele mele, pe cât au putut să intre și sigur arătam… ca un copil. Avantaj eu, din nou. Astăzi de dimineața ceața părea că ni se pune împotrivă de dimineață, dar domnul soare nu ne-a dezamăgit. Așa că azi am ieșit în parc cât timp soarele încă putea să ne încălzească. Să fi fost una sau două ore de plimbare, în trei. Joacă, plimbare, frunze verzi, galbene, roșii, lac, reflexii, pufuleți, chestii simple dar care umplu sufletul de bine și dau afară din casă grijile.

Ce plăcut e să găsești un loc de joacă nou și să descoperi castelul de acolo… și ce frumos au desenat mai devreme copiii.HW_Nov_2013_joaca

Plin de culori… frumoase și schimbătoare pe măsură ce soarele cobora.

HW_Nov_2013_parcul

HW_Nov_2013_lacul

Și, la finalul plimbării, o lecție de viață. Fetița mea mi-a cules niște flori. Șsst, nu întrebați de unde, e mai important gestul și nu prea avea sens să mă avânt și eu in stratul de flori, ca să o scot de acolo. Altceva vreau sa spun, și are legătura cu ceva ce spunea Elly ieri – a fost Ziua Internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului. Cele două floricele pe care le-am primit sunt cele de mai jos. Care e primul impuls? Una e frumoasă, aproape perfectă, cealaltă este ruptă, frântă… puțin a mai rămas din ea. Pentru un copil sunt amandouă la fel, pentru că așa sunt cu adevărat. Asta am (re)învățat eu astăzi: nimeni și nimic nu-i mai prejos decât altul, doar pentru că am fost învățați să catalogăm și să comparăm. Defecte se fac văzute doar atunci vrei să le vezi și să le transformi în diferențiatori. Cele două flori de mai jos sunt la fel de frumoase, nu-i așa?

HW_Nov_2013_simplitatea

„Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 44.”

Tagged

6 thoughts on “lucruri simple

  1. Ai reusit sa faci ceva deosebit ieri. In primul rand i-ai oferit clipe minunate si nepretuite fetitei tale. Asta cred ca este cel mai important. Sa zic ceva despre vreme. Am fotografii de anul trecut exact din perioada asta, si-mi dau seama ca era la fel de frumos si de cald. Si a tinut mult vremea astfel. Ce e uimitor pentru mine e faptul ca meteorologii prezisesera altceva. Au speriat oamenii, cred, cel putin pe cei care au mare incredere in ceea ce se spune la televizor.
    Imi plac toate imaginile surprinse. Sunt foarte frumoase. In primul rand bucuria fetitei tale apoi mi-a placut mult copacul acela luminat-aurit in partea superioara a frunzisului, care arata foarte interesant.
    Acum am sa ma refer putin la ziua de ieri (de fapt de sambata, ca-i duminica acum). Postarea de sambata nu e niciodata la modul foarte serios, e fie un fel de parodie, un pamflet, orice altceva dar nu ceva la modul foarte serios. Am vazut ca n-ai prea stiut ce sa crezi. Daca as fi postat ceva serios…as fi speriat oamenii. Cei care stiu rubrica mea de mult timp nu-s surprinsi, ei stiu care e stilul meu.
    Cu toate acestea eu am semnalat ca e o zi care inseamna ceva. Si asta am semnalat la modul serios, altfel n-o faceam. Si-am mai semnalat ceva: ca acel Ku Klux Klan inca n-a murit. Nu mai e acelasi, are haine noi, dar exista si tot rasism inseamna. Postarile mele de sambata inseamna mai mult decat par la prima vedere. Cine vrea sa vada doar partea hazlie…atat vede. Cine vrea sa vada si contextul…la fel, vede 🙂 Sper ca am limpezit niste aspecte:)
    Sa ai o saptamana cat mai frumoasa, draga mea!

    P.S.- Am avut un weekend foarte aglomerat. De aceea am ajuns destul de tarziu si incet-incet… asa, ca melcul. Te pup, Iustina!

    1. Buna Elly,
      Eu abia acum am apucat sa ma strecor pe aici 🙂
      Cu vremea, buna sau rea… imi dau seama ca atunci cand privim in urma nu ne aducem prea bine aminte cum s-a intamplat in trecut, decat daca ne legam de un anumit eveniment important din perioada respectiva. Si, cine stie, poate e mai bine ca uitam, asa ne bucuram in fiecare an mai mult de invazia de culori a toamnei 🙂
      M-am prins eu ca subiectul real era serios, iar glumele la de tipul pamflet :), eu aveam insa un dubiu… strict asupra subiectului acesta, daca e ok sa glumim sau nu… cat timp nu toti care citesc/aud acest tip de glume, au simtul umorului sau nu cumva le intra in cap ce nu trebuie. Nu e chiar la fel ca si cu glumele cu blonde spuse de blonde, a celor cu politisti spuse de politisti, sau a celor cu ardeleni spuse de ardeleni etc. Sau poate e la fel, dar imi pun eu mai multe probleme in perioada asta, cand stiu ca nu prea pot zice in casa vreo gluma de acest gen pentru ca ar putea fi gresit inteleasa si apoi repetata cine stie in ce context, pentru ca de obicei copiii ne cred pe cuvant si iau de bun orice zicem. Auzi la mine, tocmai eu sa pun la indoiala glumele, cand intr-o perioada eram o enciclopedie de bancuri cu Alinuta, care sunt deplasate rau 😉 Nici de-astea nu mai zic… deloc.
      Sa ai o saptamana cat mai buna, Elly!

    1. Multumesc frumos pentru vizita si apreciere!
      Asa este, copiii cunosc valorile adevarate si ni le pot reaminti in multe ocazii 😉
      O zi frumoasa!

Dă-i un răspuns lui elly weissAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.