rânduri de gânduri

prea-plin de energie

Ziua aceea când crezi că poţi totul, ziua aceea e de vină pentru tot ce va urma. Simţi că ai putere, multă putere şi poţi să faci tot ce ţi-ai propus. Cu atât de multă energie care îţi curge prin vene, chiar reuşeşti. Asta îţi dă încredere şi mergi mai departe, în acelaşi ritm. Reuşeşti o perioadă, chiar una lungă, până ajungi să crezi că aşa este mersul lucrurilor şi nu te vei îndoi de asta, nici tu, nici cei din jurul tău. Eşti un fenomen de energie, eşti tot ce ţi-ai propus vreodată. Satisfacţia reuşitei e noul tău drog.

Apoi trece timpul.

Trece, şi tu treci cu el. Treci şi nu te mai întorci.

Şi cu fiecare secundă eşti mai aproape de ziua plăţii. De care nu ai ştiut niciodată.

Găseşti moneda potrivită şi plăteşti. Te indepărtezi cu paşi agale şi uiţi de la ce a pornit totul. Apoi vine o zi când te simţi Atlas. Oh, ce zi! Îi duceai dorul. Te arunci din nou în valurile vieţi cu placa ta de surf. Apoi ai o străfulgerare: înţelegi ce va urma. Aproape că poţi număra de pe acum orele nedormite, dar şi realizările, luptele pe care le vei duce, dar şi victoriile. Acum, îţi asumi consecinţele în cunoştinţă de cauză. Atunci, de ce continui? De ce ştergi din dicţionar cuvinte ca linişte, repaus, uşor ? Ce fragment din codul tău de ADN a fost scris ca un îndemn la săritură fără paraşută?

3 thoughts on “prea-plin de energie

    1. Asta sigur. Dar de ce nu actionam frana la timp? Inainte a acumula mult prea multa oboseala…
      Se spune ce Dumnezeu iti da doar atat cat poti duce… poate aici e cauza, incercam sa ne depasim conditia, sa fim niste semizei care pot duce mai mult.
      (Evident, nu se aplicata tuturor si nici cei patiti nu vor ajunge mereu in acelasi punct.)

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!