etichete, porecle şi ce mai cărăm cu noi

Dragii mei, vreau să vă fac cunoştinţă cu aceşti doi simpatici. Ei sunt Ţeposu si Pufosu. Tocmai au trecut printr-o şedinţă foto, aşa că acum îi lăsăm să se odihnească.

Sunt printre puţinele jucării/pufoşenii/păpuşi care au primit nume, deci au ceva special, precis! Ţeposu a fos îndrăgit din prima clipă şi a primit un nume. Să îi fi fost după asemănare? Nu prea… după părerea noastră, a celor din jur. Dar ea spune că acesta este cel mai potrivit nume. Ce conexiuni au fost în spate… tare sunt curioasă să ştiu. N-are nimic ţepos, e drăgălaş… sau poate că a fi ţepos nu-i tocmai o treabă rea. Noi am tot încercat să o convingem că nu e tocmai ţepos, uite că-i pufos… şi degeaba. O săptămână sau două mai târziu, în viaţa noastră apare Pufosu. Şi el a primit imediat nume, fără vreo intervenţie, şi de această dată, victorie!, el se numeşte Pufosu.

Au fost cu noi mai peste tot, iar Ţeposu, care uneori e strigat şi Ţeposu-Pufosu a fost cu noi până în Grecia; el are un loc de cinste în casă şi e bun prieten cu Pufosu, cel de după el.

PicMonkey Collage prieteni

Şi mă grăbesc eu să trag nişte concluzii, ca să nu numesc degeaba adult, nu 😉 ? Aşa… deci cum probabil rămăsesem în pană de despicat firul în patru, m-am gândit la cum s-au procopsit cei doi cu aceste nume. Primul, are un nume care probabil i se potriveşte. Cam asta  fost impresia pe care el a lăsat-o în primele trei secunde. Şi pe care o va purta în frunte până la adânci bătrâneţi. Al doilea, a primit un nume… oarecum impus, în sensul că acesta a părut cel mai potrivit, dacă asta îi repetau oamenii mari, pe care prin mimetism îi copiază. În acest caz prima impresie a fost îngropată adânc şi substituită cu un „aşa se face, aşa e bine”.

Şi dacă tot ce am descris mai sus e poveste în cea mai pură şi sinceră formă, despre cum un copil de patru ani pune etichete şi numeşte prietenii de pluş, tot aşa facem şi noi, oamenii mari. Punem etichete după prima impresie sau ne lăsăm influenţaţi şi importăm părerile şi opiniile altora. Când ajungem într-o astfel de situaţie, un singur lucru se cere făcut. Stop! Şi de la capăt! Iar celor mici să nu le mai băgăm gărgăuni în cap…

spacer

2 comments on “etichete, porecle şi ce mai cărăm cu noi

  1. Bursucel

    Ei, au copiii ăștia un fel de a eticheta! 🙂 Tu vezi că Țeposu parcă e o albină stilizată? Copilul ăla din mine i-a schimbat albastrul codiței în galben, i-a cadorisit un ac de înțepat și gata numele! 😆

    1. Iustina

      Doar la o albină nu mă gândisem 🙂 pentru mine e un ursuleț, deși știu că nici ursuleț nu este.

Lasă un răspuns pentru Iustina Anulează răspunsul