rânduri de gânduri

şansele unui popor şi neşansele sale

Ceea ce o să spun… nu vreau să nu sune a generalizare, nu vreau să extrapolez mai mult decât e cazul, nu vreau să mă plâng, nu vreau să folosesc degeaba litere şi spaţiu pe web, nu vreau să vă întristez. Dar sunt câteva lucruri care nu îmi dau pace. Şi ştiu că toate lucrurile neplăcute pe care le sesizez se datorează Bucureştiului care, la câţi locuitori are, e clar că are câte un exemplar din fiecare subspecie umană.

Lipsa bunului simţ este evidentă când sirena unei salvări îi determină pe coducătorii auto să se gândească la cum ar putea profita de situaţie, în loc să facă loc.  Păi maşinile alea trebuie să ajungă urgent la spital, nu îşi pun girofarul pentru că nu au unde mege la carting. Dar bunul simţ e direct legat de creiere spălate.

Şansele de supravieţuire a unui popor sunt direct proporţionale cu echilibrul şi sănătatea mintală a locuitorilor. Iar la echilibru… stăm prost rău.

Dacă am ajuns atât de jos încât ura să iasă la iveală cât ai pocni din degete, suntem nişte fraieri care nu mai distingem o diversiune de o problemă reală. Vai de noi.

Zebra, adică trecerea de pietoni marcată cu dungi albe pe fond de asfalt, este cea care se face vinovată de căderile de inteligenţă şi instincte de supravieţuire ale pietonilor. Ei nu au cea mai mică vină, nici daca se aruncă pe trecere, fără să se asigure deloc, nici dacă trec pe roşu, nici daca trec pe unde nu trebuie. Azi dimineaţă am acordat prioritate unui căţel. El aştept cuminte, se uita spre maşinile care veneau, dar nu s-a aruncat. Aşa că am oprit ca să treacă el, blocând după mine un şir lung de maşini. Pentru că el a fost civilizat. Ieri o cucoană dichisită a făcut o piruetă în dreptul meu, şi s-a aruncat de parcă era la trambulină. În oglinda retrovizoare am văzut că maşina din spatele meu a reuşit să oprească. Dar într-o zi unul nu va putea opri, şi va trebui să trăiască o viaţă întreagă având pe conştiinţă un om căruia nu îi pasă de nimic. Şi dacă nu îi pasă nici de propria persoană, e clar că nici de ţara şi poporul ăsta.

Ce ne facem oare?

6 thoughts on “şansele unui popor şi neşansele sale

  1. Grea întrebare… partea proastă e că nu le putem face educația peste noapte…
    Mdea… uite un gând nu prea otodox – de ce, pisici, nu se propune și o lege a eutanasierii ăstora lipsiți de bun simț?! 👿

    1. Și uite cum ma gândesc din nou… la ceea ce am vrut să evit inițial.

  2. Aş vrea să găsesc o justificare pentru lipsa educaţiei sau a caracterului, avînd ca urmări extreme nepăsarea, şmecheria şi mitocănia. Încerc rolul avocatului diavolului. Sîntem un popor copleşit de griji. Grijile pîinii de pus pe masă a doua zi, ale facturilor de achitat, ale stabilităţii unui loc de muncă. Grijile ne-au activat instinctul de supravieţuire cu orice pret, care nu presupune eleganţa, ci datul din coate şi mîrîiturile. Calmul, politeţea şi buna-creştere se pot manifesta doar cînd ai burta plină.
    Dacă luăm în calcul raţionamentul ăsta, nu vom reuşi niciodată să fim altfel. Există însă o altă modalitate.Coerciţia. Se pare că nu degeaba se spune că educaţia se mai face uneori şi cu parul.

    1. Da, știu că există cauze și explicații pentru situația în care am ajuns… Și de acord că mai e nevoie și de educație cu parul. Dar cu ăia cărora nu le pasă de propria viață, ce na facem? Sperăm să nu aibă urmași… și cam atât.

  3. Bun simt ..? De unde ? ..Zebra le da siguranta oamenilor , nu-si pun problema unui eventual accident in spatele lor , nu-si pun problema poate a grabei pe care cineva o are si nici problema semaforului .. Dar este-o vorba ” Clientul are intotdeauna dreptate” , din pacate , zic eu … Intrebarea imi vine spontana …: Cine-i mai animal …animalul sau omul ?

    1. „Animal“ şi „ţăran“ sunt două cuvinte folosite mult prea des cu sens peiorativ… cred că şi asta e o măsură a ignoranţei noastre 🙁
      Probabil că e drum lung până să lămurim care animal e mai perfid şi care mai uman… chiar sper să nu fie un drum fără sfârșit.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!