jurnal

bilet de învoire

vacanta_linitseÎmi fac un bilet de învoire. Solicit odihnă şi învoire de la: oboseală, goană, prea-mult. Nu complic lucrurile, nu rostesc vorbe măreţe, nu zic relaxare, nu zic simplu, nu zic zece ore de somn pe zi. Vreau odihnă… adevărată. Nu pentru trup, nu pentru minte, ci pentru suflet. De atâtea ori mi-am spus că viaţa e prea scurtă ca să o irosim, că timp de odihnă destulă o să fie după. După ce trecem dincolo. Şi uite aşa mai fac rost de putere, mai trag de mine şi, habar n-am cum, dar încă reuşesc. Găsesc resurse de fiecare dată, şi capătul puterilor se mută un metru mai departe şi tot aşa, până se ascunde după orizont. Am învăţat să renasc din nimic. M-am adunat din frânturi şi am lăsat să se vadă doar întregul. Am găsit încurajare când am fost deschisă s-o primesc, am căpătat încredere făcând lucrurile care îmi plac, am preţuit mai apoi fiecare apreciere primită. Şi din toate astea, adunându-le ca pe cei mai frumoşi fulgi de nea, am făcut un om de zăpadă care nu s-ar putea topi nici pe caniculă. Dar când trag linie, văd ca mereu am tras de trup, l-am forţat să-şi depăşească limitele, nu l-am menajat cu ore de somn, nu i-am dat decât într-un târziu hrană adevărată in loc de eur-i la pachet cu cola. Am chinuit mintea să gâdească şapte lucruri în acelaşi timp, am umplut fiecare oră liberă cu ceva de făcut, am alergat între cifre şi litere ca o bezmetică, am visat cu ochii deschişi şi trăit o mulţime de alte vieţi în vise. Dar cu lacrimile, cu ele ce-am făcut? M-am vindecat după fiecare potop sau n-am făcut decât să adun lucruri nespuse? Nu cumva îngrop grijile, uitând că, udate fiind de lacrimi, o să încolţească înainte să îmi dau seama, ca mai apoi să rodească? Şi ce voi culege oare? Nu vreau să aflu ce ar putea fi! Mă opresc înainte de a intra pe un drum fără întoarcere. Fac o scurtă listă de „o să…“, şi apoi schimb şi verbul, pentru că nu las lucrurile astea pentru mai târziu, căci nu vreau să fac cunoştintă cu prea târziu. Intru în program de odihnă şi răgaz pentru suflet. Regulile sunt atât de simple… Numărul unu – sinceritate deplină, faţă de mine. Numărul doi – sunt fericită, mulţumită şi nu caut nod în papură. Numărul trei – îi ţin aproape pe cei dragi şi nu fac economie de vorbe bune, susţinere şi timp pentru ei. Numărul patru – ascult şi văd, cu inima şi cu sufletul. E vară, e verde, e soare, sunt flori colorate şi cântece în văzduh. E timpul perfect pentru ceea ce am nevoie. E timpul să schimb ceva.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!