blue jeans & ei

sursa: pinterestS-au cunoscut într-o zi senină de toamnă târzie. Erau doi copii, chiar dacă trecuseră câţiva ani de tinereţe peste ei. Ea, era tânără şi suplă. El, la fel. Ea visa cu ochii deschişi. El, visa când o vedea. Trecuseră de atâtea ori unul pe lângă celălalt, fără să se ştie. Poate chiar se priviseră lung, poate că el trecuse prin faţa casei ei chiar atunci când ea pleca la vreo întâlnire. Poate că se ciocniseră pe holurile şcolii, dar erau prea grăbiţi să ajungă la timp la examene. Poate că işi intersectaseră privirile, dar nu era timpul. Poate că atunci el avea o iubită, sau poate ea avea un iubit. Sau poate erau amândoi singuri, dar nu au avut curaj să facă vreun pas, de teama unui refuz. Poate că dacă s-ar fi cunoscut atunci când timpul le-a întins prima capcană, poate că s-ar fi întamplat ceva frumos. Sau poate că s-ar fi iubit nebuneşte o lună, ar fi parcurs munţi, ar fi înotat toată marea împreună şi s-ar fi întors doi străini. Poate că nu a fost totuşi scris să se cunoscă atunci, dar timpul nu ştia.

Apoi, timpul a încercat din nou. Le-a trasat drumuri, le-a trimis gânduri, le-a facut rost de bilete. Au mers la aceleaşi concerte, dar in zile diferite. Au bătut aceiaşi munţi, dar în anotimpuri diferite. Au luat acelaşi tren, în aceeaşi zi, dar ea s-a urcat când a coborat el.

Dar timpul nu s-a lăsat. Ştia că avea ceva de făcut. Le-a jucat feste, le-a croit dezamăgiri, i-a făcut să piardă suflete dragi, să plângă, să urle, să nu mai vrea pe nimeni. Şi toate astea, doar ca să îi poată aduce din nou împreună. Doar ca să fie liberi în acelaşi timp. Doar ca sa umble pe aceleaşi drumuri, la aceeaşi oră. Şi de data aceasta, lucrurile începeau să curgă aşa cum trebuia. S-au cunoscut, s-au plăcut, s-au îndrăgostit, s-au iubit. Apoi s-au iubit în fiecare zi mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine. Au râs şi au plâns împreună, au dărâmat bariere, şi-au croit propriul drum.

Aş vrea sa pot să spun că au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aş vrea să ştiu tot ce a fost, dar nu pot, pentru că povestea lor se scrie încă. E o poveste scrisă cu cerneala vieţii, în care fiecare pagină albă e o nouă zi. E o poveste cu o prinţesă, care trăia într-un palat de iubire clădit de mami şi tati, care au avut şansa ca timpul să le zâmbească. Prinţesa va creşte şi într-o bună zi va purta o pereche de blue jeans. Iar cei doi… vor fi doar o poveste.

spacer

5 comments on “blue jeans & ei

  1. Pingback: 11 iulie – ziua dragostei? | Pasi prin viata

    1. Iustina D

      multumesc. o poveste, alaturi de multe alte povesti care exista deja, sau abia acum incep…

    1. Iustina D

      caprui sau nu, cine stie… 🙂 dar sigur zambitori!

Lasă un răspuns pentru truliy Anulează răspunsul