Ninge, Cerule, povesti peste mine!

Raining feathers by Ruby125 on deviantart.com

Stau singura, ca sa nu stau cu tine aici. Stau in mijlocul lumii si ma minunez. Sta sa ploua cu vise, si tocmai azi mi-am luat umbrela cu mine. Ma descalt si simt pamantul rece si umed sub talpi. Cerul e un gri rozaliu, care palpaie culori. N-am mai vazut asa ceva pana acum. Ma uit in jos catre picioarele mele care au inceput sa danseze in nisipul auriu si cald. Bate un vant de vanilie si ma gandesc la cele mai bune gogosi din lume.

Stau singura, ca sa adun toata minunea din lume. Sa pot sa fiu egoista si sa prind in palme un licurici din Soare. Stiu ca si tu ai face la fel, pentru tine. Ai veni aici si ai dansa prin ploaia de ganduri. Cad ganduri galbene din nori pufosi. Ii strang in pahar si ii sorb usor. Te vad trei dealuri mai incolo, cum faci si tu la fel. Si tu. Si tu. E plin de dealuri. Si in varful fiecarui deal, cate un Tu. Un Tu pe care te cunosc, un alt Tu pe care nu te cunosc, si tot asa…

Impartim aceeasi visare. Ninge cu glasuri de copii. Incep o pirueta, ma invart, ma arunc peste zare. Plutesc peste un camp impens. La distante fixe, presarati pe covor, ca niste pioneze infipte in podea, fiecare viseaza in lumea sa. Unul cu altul nu se stiu. Cum nu ma stiam nici eu cu tine.

Ma las usor. Ating cu talpile iarba umeda. Ma aplec si iau un strop pe roua. Il sarut si dispare. Briza sarata a marii ma imbie sa inchid ochii. Ninge, Cerule, povesti peste mine!

spacer

2 comments on “Ninge, Cerule, povesti peste mine!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!