jurnal

sufar de ceva. de internetoza.

http://hugsforthesun.tumblr.com/

Cred ca sufar de ceva. Nu stiu cum se cheama si cine mi-ar putea pune un diagnostic corect. Cred ca sufar de webdiction, sau internetoza. Partea proasta e ca nici nu ma tratez, nici macar de una singura. Pai cum altfel sa se cheme ce am, daca nu asa?

Cu cateva ore mai devreme, tocmai reusisem sa ducem fetita la bunici, ca sa putem merge prin niste magazine. Nu ne faceam de cap, nicidecum, nu eram la mall, ci la cautat de parchet. Toate bune si frumoase, pana ma suna tata si imi spune ca e cam calduta copila, are 38.6. Ne ducem repede la ei, intre timp febra crescuse, am inceput cu impachetari, febra crestea, am pus novocalmin, febrea crestea

si asta e un lucru pe care noi nu ni-l permitem. Am sunat rapid la salvare, a primit ingrijiri si in cele din urma o reteta. Cum copilul avea deja un zambet vag in coltul gurii, am plecat eu la farmacie. Si acolo am aflat ca preparatul va fi gata abia in jumatate de ora. Cum eram aproape de casa, am dat fuga pana acolo. Orice om cu scaun la cap, s-ar fi asezat un pic, s-ar fi intins putin in pat, ca sa capete forte noi, sau poate ar fi facut ceva prin casa… Eu nu, direct pe calculator. Sa mai citesc putin, sa vad ce s-a mai publicat, sa mai fac o baie de cuvinte. Si cu planuri sa scriu despre oamenii de treaba care inca exista. Alesesem si titlul: „Oamenii de pe salvare”, pentru ca simteam cat de mult le datoram acestora. Deciziile lor sunt cele care inclina balanta sanatatii in favoarea pacientilor. Dar aveam o problema: as fi scris doar in articol despre farmacista, si simteam ca si ea avea un loc binemeritat in titlu. De ce? Pentru ca desi sambata dupa-amiaza, desi farmacia inchisa, dupa ce am sunat-o, fara sa stie exact ce problema am, mi-a zis sa vin la farmacie. S-a intors la farmacie special pentru un client si nici nu era cine stie ce suma de achitat. Si uite asa, doctorita de pe salvare si farmacista cu inima m-au facut sa ma gandesc ca exista oameni care infrumuseteaza aceasta tara, oameni langa care merita sa traim si poate ca toate nulitatile nu sunt atat pe multe pe cat suntem impinsi sa credem. Poate ca televiziunile si ziarele nu au suficienta populatie in target, dar vor sa ne faca sa credem asta. Poate ca planul de tampire a populatiei, pe care il credeam in derulare, este doar un plan de musamalizare si minimizare a increderii in noi. Poate ca totusi o sa fie bine.

Si asa mi-am dat seama si am acceptat in totalitate ca sufar de internetoza. Trebuia sa imi fi dat seama de mult, pana si prin faptul ca o pagina destinata a fi sursa de inspiratie a ajuns sa fie un scop in sine. Uite ca si acum, tot calare pe calculator sunt. Mi-am vazut sacii in caruta si copilul fara febra, si iar stau mai mult pe calculator decat sa pictam impreuna :(.

Dar promit solemn ca o sa ma vindec de asa boala si o sa ajunga un hobby, asa cum a fost la inceput.

2 thoughts on “sufar de ceva. de internetoza.

  1. Mare nevoie avem de astfel de povești, cu oameni cu suflet mare, cu oameni calzi. Reversul medaliei îl vedem și îl auzim zi de zi, ne intoxică.
    Cât despre adicția ta, sufăr și eu de ea și mi-am propus și eu să scap de ea.
    Dar lung e drumul și plin de tentații…:)

    P.S: Sănătate multă fetiței tale! 🙂

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!