joacă și scrieri

ti-aduci aminte…?

ZsaZsa BellagioTi-aduci aminte de mine? Treceam in fiecare zi prin fata biroului tau. Iti simteam privirea cum imi aluneca pe picioare in jos si imi prindea gleznele. Incepusem atunci sa port doar fustite vaporoase si ciorapi de la marile casa de moda, atat de mult iti savuram privirea si nu o putem rata in nicio zi. Incepusem sa regret ca nu te pot vedea in week-end-uri, cum te prefaci nepasator. Tin si acum minte ziua cand mi-am dat seama ca inima ta bate altfel cand sunt in preajma ta. Era o liniste apasatoare si abia se auzeau cateva taste apasate sacadat de secretara ta. Venisem sa iti aduc un dosar si mi-ai parut tare antipatic. Mi-ai raspuns in doi peri si m-ai expediat, de parca nu iti pasa de afacerea respectiva. M-am ridicat bosumflata si gandindu-ma ca daca o sa fiu vreodata in locul tau, si stiu ca imi doream cu ardoare sa fiu, atunci nu o sa tratez pe nimeni asa, dupa atatea ore de munca sa ii arat ca nu face doi bani. Stiu ca ma indreptam spre usa si cred ca nu au fost mai mult de zece secunde pana am disparut din biroul tau. Asta in realitate, in lumea in care exista ceasuri, sau orice unitate normala de masurare a timpului. Dar in lumea ta, habar n-am cat a trecut… Ma ridicam si fusta isi modifica pliurile, chestie absolut normala, mecanica, de reasezare a tesaturii. Tin minte ca privirea ta a luat fiecare cuta in parte si a urmarit-o cum se deplaseaza, pornind din talie, rupandu-se deasupra genunchilor, apoi o linie invizibila o continua in jos pe gamba, pana la glezna. Apoi ai gasit funda din talie. Stiu ca ai facut de cateva ori ocolul taliei, mereu intorcandu-te la funda. Iar funda se prelungea peste solduri, ocolea conturul fustei si urca pe picior pana in talie. Ti-am intalnit privirea si intr-o clipa am inteles ca tu nu erai cu adevarat acolo, in scaunul de piele din spatele biroului. Acolo iti ramasesera oasele, muschii si cateva organe vitale. Tu de fapt erai cu gandul langa mine, lipit de mine. Tu plecasei deja la vreun bal cu mine, sau poate deja balul se terminase si eram pe drum spre casa, habar n-am daca la tine sau la mine. Apoi n-am stiut ce sa fac, un val de caldura tampita m-a cuprins si voiam doar sa dispar din biroul tau. Uitasem si eu de munca, uitasem de noptile nedormite doar ca sa mai aduci tu un proiect nou in portofoliul firmei. Uitasem si voiam sa devin invizibila, sau poate nu. M-ai urmarit cu privirea pana la usa, dupa usa, pana am ajuns la biroul meu, si cine stie cat ai mai fost plecat cu mine in gandul tau. Te stiam in scaunul tau, te vedeam reflectat in geamul mare pe care il aveai in loc de perete. Si totusi, iti simteam rasuflarea calda in ceafa, suflandu-mi cateva fire rebele de par, cu mainile prinzandu-mi talia, apoi plimbandu-se usor de-a lungul corpului meu, indepartand haine, indepartand orice te-ar fi tinut departe. Mai stii ce-a urmat? A doua zi mi-am luat concediu, dupa ce avusesem grija sa las pe biroul tau cererea de mutare in alt departament. Mie mi-era teama sa te mai privesc in ochi, iar tie ti-era teama sa nu-ti strici iluzia. Asa ca n-am mai avut de ce sa intru la tine in birou, de-atunci inainte. Dar deja devenisem dependenta de privirea ta, faceam orice imi sta in putinta sa trec prin fata biroului tau, sa ma asigur ca ma vezi, sa stiu ca undeva in sufletul tau dansezi in fiecare zi cu mine, de la cele mai suave pana la cele mai nebunesti dansuri. Cat timp ne-am iubit noi asa, din priviri, sa tot fi fost vreun an? Apoi am plecat, primisem o oferta pe care nu o puteam refuza, era job-ul visurilor mele. N-am plecat cu regrete de langa tine, ci doar cu tristete. Apoi te-am uitat, cate un pic, cate un pic… Privirea ta imi fusese ca un drog care imi iesea treptat din sange. M-am vindecat de tot sau poate abia atunci m-am imbolnavit complet de lipsa de tine. Am auzit ca si tu ti-ai vazut de viata, ca te insori in vara asta… Hmmm… stii ca pentru cateva momente m-am gandit sa angajez un spargator de nunti? Stai linistit, a fugit repede gandul asta… Dar nu pot sa nu te intreb: iti mai aduci aminte de mine? Imi mai auzi gandurile inca negandite, imi mai saruti ochii in somn, printre vise? Mai privesti uneori in gol, departe de lumea reala, mai privesti acolo, in locul secret al tau, unde ma gaseai tu pe mine?

Fragment dintr-un Dialog Imposibil.

1 thought on “ti-aduci aminte…?

Lasă un răspuns pentru M.C. Anulează răspunsul