mă doare. mă doare clipa de nepăsare.

Mă doare de fiecare dată când cineva pune sare pe rană. Dar mă bucur nespus că o face. Mă bucur că există OAMENI. Cu O mare, cu toate literele mari. Ei sunt aceia cărora le pasă. Eram tentată să zic că ”ma bucur că încă mai există OAMENI”, dar nu ar fi fost corect. Până la urmă ei nu sunt pe cale să devină altfel. Au fost și vor avea calitatea asta de-a lungul întregii vieți. Acel încă venea din senzația că ei sunt pe cale de dispariție, în total populație. Și totuși, în ultimul timp am început să mă conving că nu e chiar așa. Există o mulțime de oameni ok.

Dar să nu deviez de la subiect. Există acești oameni minunați care trag niște semnale de alarmă. Și dacă o mare problemă e că ochii care vor citi sunt unii care deja conștientizează deja problemele, eu văd aici și luminița de la capătul tunelului: aflăm că nu suntem singuri într-o mare de ignoranți. Știu că reacționăm diferi: unii mustăcesc, alții scriu, alții conduc discuții, alții organizează întâlniri, alții ies în stradă. Nu avem o acțiune coerentă mereu, dar există un acel ‘se poate’.

Am spus niște lucruri la modul general, știu. Dar am plecat de la un articol citit astăzi, care mi-a mers la inimă, dar mi-a lăsat un gol în stomac. Golul și mai mare a fost că după ce l-am distribuit pe facebook a primit un singur like. Așa am ajuns? Să nu mai avem nici curajul să recunoaștem când simpatizăm cu o anumită opinie?

Vă recomand să îl citiți și să gândiți și voi: ce puteți face pentru un pic de mai bine, cum să schimbăm starea curentă, ce putem face să mișcăm lucrurile, să le aducem pe drumul cel bun. Că nu facem pentru alții, ci pentru noi, pentru ai noștri, pentru copiii pe care îi lăsăm pe Pământul ăsta. Și, de fapt, ar trebui să o facem și din respect pentru cei care nu mai sunt, dar s-au luptat pentru generațiile următoare și au muncit din greu fără să aștepte ceva în schimb.

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!