monștri, demoni și alți pitici.

monstrii_dinauntru

ma bântuie imaginea ta, deși nu te știu cine ești. treceai să mă vezi din când în când și eu uram asta cu desăvârșire. știu sigur că fugeai când aprindeam lumina. apoi ai dispărut, pentru mult timp. și mi-a plăcut treaba asta. am dormit liniștită mut timp și zilele erau frumoase.

apoi mi-am adus cumva aminte de tine. într-o zi, în plin soare, când doar la tine nu ar fi trebuit să mă gândesc. și cred că mi-ai auzit gândul, că altfel nu-mi explic. iar în seara aia, stelele se urcaseră sus pe cer și tu te-ai strecurat printre ele. te-ai lipit de geam și te uitai la mine. deh, mi-am pus termopan între timp, de când nu m-ai văzut. de-aia cred ca n-ai intrat din prima zi. te-ai plimbat pe umbre de crengi, ai alunecat, ai stat în ploaie, te-ai aruncat cu fiecare tunet. apoi au înflorit teii și am început să las geamul deschis. ai profitat de ocazie și ai intrat. te-ai pitit în primul dulap de lângă geam și ți-ai făcut un culcuș acolo.

cred că erai și tu obosit, că ai tăcut și n-ai zis nimic vreo două săptămâni. pe unde ai fost, pe unde te-ai plimbat? de fapt, ce tot întreb eu aici? nu mă privește și nici nu aș vrea să aflu. mi-a fost bine fără tine. acum, că ai venit, totul s-a dat peste cap. îmi bântui visele, îmi zăpăcești clipele de luciditate, mă urmărești când adorm, când dorm, când ma trezesc, noroc că în timpul zilei nu prea stau acasă. te simt cum trosnești, gâfâi, transpiri, emani răutate, ridici voci, instigi la acte gratuite de invidie. încerci să mă schimbi, dar ghici, crezi că-ți iese? neh… nu-ți iese. asa că mai bine pleacă, și apoi dizolvă-te de tot, nu te mai chinui să bântui și pe altcareva.

nu mă mai întreb de unde vin oare monștri care ne bântuie visele… sunt aceiași care ne bântuie și zilele. au venit odată cândva neinvitați, au intrat cu bocancii în viața noastră și s-au stabilit definitiv. uneori mai dispar, probabil pleacă pe la vreun chef, sau și-or lua și ei vacanță. apoi se întorc.

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!