Te trezesti mereu la aceeasi ora. Te-ai prins intr-o rutina care incearca sa iti ia pana si week-end-ul. Te-ai obisnuit deja: o cafea, o lectura rapida, o privire pe geam. Sau poate sari peste toate astea si preferi sa iti bei cafeaua la birou, cu colegii, tragand dintr-o tigara. Sau poate ai scapat de astea si le-ai inlocuit cu un ceai. Sunt atat de multe feluri in care poti face ochi dimineata… cate un fel pentru fiecare om.
Iti faci planuri pentru azi. Iti pui si cateva sperante la loc de onoare. In fond, e sarbatoare. E Inaltarea. Asta inseamna ca poti taia cu seninatate de pe lista tot ce era de spalat sau curatat prin casa. In plus, o sa cauti sa ciocnesti macar un ou. Dar maine? Si maine o sa inceapa tot de dimineata, tot cu o cafea, sau cu un ceai. O sa te trezesti privind un inger drag tie, sau poate o camera goala. Si asta si maine, si poimaine. Mai departe nu ai cum sa stii ce va fi. Singura certitudine e cafeaua ta de dimineata. Poate neagra, poate cu lapte, poate cu zahar. Asa cum ti-o stii tu mai buna.
Apoi soare, nori, soare, nori, caldura, vant, racoare, zapuseala. In rest agitatie, forfota, vorbarie, taste, agenda, calculator, sedinte, planuri, rasturnari de planuri. Intre timp pauze, rasete, bisericute, mese, cafele de la automat, fum. Din nou treaba, alergaturi, probleme, rezolvari. Iar la sfarsit, a ramas un strop pentru tine. Si picul asta il dramuiesti cat poti mai bine. Poate chiar il dormi, daca asta iti doresti. Iar la final de zi, acasa, poti sa tragi linie si sa iti faci ceva planuri pentru ziua de maine. Iti aduci aminte ce telefoane ai uitat sa dai, ce plati n-ai facut si le treci in capul unei liste de prioritati. S-ar putea ca maine dimineata sa nici nu-ti mai aduci aminte lista. Iar maine… maine o iei de la capat. Te trezesti mereu la aceeasi ora. Te-ai prins intr-o rutina care incearca sa iti ia pana si week-end-ul. Te-ai obisnuit deja: o cafea, o lectura rapida, o privire pe geam.
