postat si in Fictiuni Reale (FB)

curg stele…

Am închis geamul. Era deja prea târziu şi stelele vroiau să intre în cameră. Nu le mai ajungea tot cerul, vroiau şi o bucățică din dormitorul meu, din singurul loc care îmi rămăsese doar al meu. Mă întind pe pat şi privesc tavanul, cât pot să mai văd din el în bezna asta. E tăcere. O tăcere apăsătoare, densă. Mă acoperă ca o plapumă groasă şi mă ţintuieşte de pat. Nu mai pot să mă mişc, pot doar să privesc. Îmi întorc privirea spre geam şi vad cum se scurg stelele pe lângă îmbinările din lemn ale tâmplăriei. Deci şi-au găsit o cale şi acum vin neinvitate… Mă simt atât de obosită, încât nu le zic nimic. Să vină, să vină unde or vrea ele şi să se aşeze. Pe dulap, pe tavan, pe masă… să îşi gădească loc unde or credea de cuviință. Îmi las pleoapele grele să cadă, iar eu după ele mă duc într-un somn adânc.

Trec orele… câte să fi trecut deja?

Mă trezește un miros de gogoşi… aşa cum îl ţineam minte de pe vremea cand bunica era cu noi… Probabil că încă visez, e singura explicaţie pe care pot să mi-o dau… Deschid uşor ochii şi realizez că s-a făcut dimineaţă, judecând după lumina palidă din cameră. O stea sclipeşte la mine pe tavan, mai puternic decât toate celelalte. Are ceva familiar… un zâmbet, poate? Îmi dau seama… miroase a gogoşi!

– Bună dimineaţa, Buni! şoptesc uşor…

– Bună dimineața si ţie! Închide ochii şi mai trage un pui de somn… Încă nu s-a făcut ziuă…

Îi simt mâinile calde si moi cum îmi mângâie fruntea… Îmi dau lacrimile dar încerc să le ascund… Îmi afund capul în pernă şi încet mă pierd în vise…

Căci ştiu sigur că atunci când mă voi trezi, nu o voi mai găsi. Va fi din nou, sus, printre altele stele.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!