rânduri de gânduri

doi cate doi

doiExista acei doi, doi cate doi, de care parca te indragostesti de dragostea lor cand ii vezi…

Trec pe langa noi, zi de zi. Ii vedem, ii admiram, ii iubim, ii invidiem, ii comparam cu noi, ii catalogam, le prezicem numarul de zile imprena. Ne insusim sarutul lor, amintind de prima noastra amintire si de primul nostru sarut, sau poate de al doilea.

Le patrundem cu forta in intimitate si suprascriem fiecare gest, fiecare imbratisare, fiecare atingere, fiecare privire. Pasiunea lor nu mai este doar a lor. Au pierdut-o in prima clipa cand si-au recunoscut iubirea in vazul tuturor. Le-a fost furata si inca nu s-au prins de treaba asta. Sunt atat de orbiti unul de altul, incat nu vad ca aproape nu le-a ramas nimic doar al lor.

Intr-o clipa insa, unul din ei realizeaza ce s-a intamplat. Sa fi trecut o ora de la prima imbratisare in intersectia mare? Sau poate mai mult, chiar o viata de om? Furnicaturi de groaza ii cuprind tot trupul, dar celalalt nu intelege, ii zambeste dulce si ramane dus in propria visare… Se uita cu groaza la spectacol. Vede privirile trecatorilor ca niste pumale aruncate spre ei, venind sa le omoare dragostea, cat a mai ramas din ea. Va putea sa se apere oare, sa fie umbrela si scut pentru amandoi? Reuseste sa isi faca loc prin multime si sa alerge la adapostul unui acoperis, apoi a unei masini, apoi acasa… De data asta au scapat cu bine, dar creste indoiala si mai mult creste siguranta ca nu va mai iesi oricand afara, ca nu vor mai fi liberi sa se tina in brate, daca vor sa fie doar ei doi…

Multimea isi vede de drum mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cei doi au fugit, dar altii vor veni… caci nu e mai putina iubire pe Pamant, daca indragostitii sunt fugariti de cei infometati de ei…

2 thoughts on “doi cate doi

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!