iubire… cu ghimpi sau fără

inimaCineva mi-a spus cândva că „Iubirea te ridică, iubirea te coboară”. Sau cam așa suna… nu mai știu exact versul, dar asta era ideea. Iubirea te poate urca pe cei mai pufoși norișori de sub soare sau te dă rău cu fundul de pământ. Dar nu cred că lucrurile sunt doar în alb și negru…

Cu ghimpi sau nu, cu pasiune împărtășită sau cu lacrimi, iubirea e acolo ca să îți țină motorașele inimii în funcțiune. Sună rece și crud, dar eu tot o să spun că oricare ar fi situația, un suflet atins de iubire, chiar și cel aflat în suferință, e un suflet câștigat. Iubirea te înalță, mereu. Te face mai bun, mai blând, mai visător, mai nebun, mai atent, mai trist, mai altfel, mai uman. Un om atins de iubire știe cum să nu mai știe de el însuși. Un om care a râs și plâns din iubire e un om care știe să ofere. Un om care iubește cu adevărat nu transformă totul în obsesie sau într-o simplă poveste de-o vară.

Iubirea e singura care te conduce pe drumul cel bun. E singura care iți rămâne pitită în inimă, oricâte furtuni ai avea de trăit. Poate că uneori se ascunde speriată, dar nu fuge. Să nu ne dam niciodată din calea ei, oricât ne-ar speria ghimpii; oricât de ascuțiți ar fi, timpul ii va topi. Iubirea e făcută să înalțe suflete.

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!