rânduri de gânduri

ziua in care am ajuns la 0

c4f17fe1e95dce3fb2df347b94528cb9Zero. Acel zero care m-a pasionat dintotdeauna. Oare tocmai fixatia mea pentru zero sa ma fi adus in punctul in care ma gasesc acum? Si mai exact, stiu eu unde sunt acum sau e doar imaginatia care zbarnaie in jurul meu ca o libelula?

Sa fie zero destinatia mea? Si oare dupa zero… e inainte sau inapoi? E drumul ce il voi continua sau doar copia mea din oglinda?

 

Zero, temperatura. Zero cel adevarat, unde totul ingheata.

Zero, cantitate. Abundenta sau lipsa.

Zero, matematic. Cheia mea de control. Acolo unde plus si minus sa iau in brate si se topesc.

Zero, bani. Pentru asta nu exista inainte si dupa.

Zero, ca un ou de gaina. Glumet, eliptic si turtit, fara a raspunde la intrebarea ‘cine a fost mai intai’.

Zero, ca o lacrima. Doar una, pentru ca prima e cea mai sincera; restul e avalansa, durere, frustare, tristete, suspin.

 

Eu il ating pe zero cand mi-am terminat rezerva de putere. Nu pot sa trec nici dincolo, ma poticnesc in prag. Nu mai am putere, chef sau tragere de inima sa fac alte eforturi.

Si, cine stie… poate ca abia dupa zero incepe viata. Cand lasi tot in urma si te ridici, mergi mai departe. Poate ca e nevoie de un imbold care sa nu fie un branci. Te opresti in loc si privesti tot ce a fost. La zero nu mai exista inertie, nu mergi mai departe pentru ca trebuie, din obligatii sau de ochii lumii. La zero te regasesti. Tu, cu tine.

5 thoughts on “ziua in care am ajuns la 0

  1. Îmi vin pe limbă atîtea cuvinte încît am sa iau o pauză necesară de respiraţie… şi încep prin a-ţi explica motivul pentru care m-am entuziasmat 🙂 Poate că nu este întîmplător că în ultimul timp citesc o carte. Poate că este important să-i spun şi numele: Simbolismul Crucii.N-o judeca după titlu.La prima vedere ar putea părea un studiu exclusiv al simbolului creştinismului, dar nu este. Legătura între unul dintre capitole şi eseul tău despre zero mie mi se pare extraordinară. Să explic. La tine, zero, la mijloculul axei între plus şi minus, zero, nici înainte nici înapoi, zero fără cantitate. La Rene Guenon centrul celor şase direcţii( sus-jos,inainte-inapoi,stînga-dreapta) este punctul de echilibru, este starea către care tind iniţiaţii, este nemişcarea. Într-adevăr, din zero, care devine centru, porneşte tot şi tot către zero se tinde. Tu ai ajuns la aceeaşi concluzie 🙂

  2. 🙂 O să caut cartea, sună interesant.
    Pentru mine… era începutul acestui an şi aveam o zi urâtă sa serviciu. Îmi venea să urlu, să plâng, să îmi dau demisia, să fug. Dar, ca mereu, niciunul din aceste lucruri nu era o opţiune viabilă. Aşa că am vrut să îmi abat gândurile. Am început să scriu, intr-o suflare, să las vorbele să curgă şi zece minute mai târziu îl aruncam pe zero pe wattpad, în total anonimat. Apoi m-am întors la treburile mele… De multe ori mă întorc la acest text, și de fiecare dată mă regăsesc.
    Cine știe… probabil că am avut acces la aceeași informație de bază legată de zero din fluxul informațional (… e o teorie de-a mea, cum că tot ce știm sau vom ști vreodată există într-un flux informațional imens, pe care doar ar trebui să învățăm să îl accesăm corespunzător… tot zic că mă apuc de citit pe tema asta, dar tot amân).

    1. Daca ai ajuns la echilibru, nu cred ca ai batut pasul pe loc… ci dimpotriva, ai inaintat.
      Nu, nu ma pasioneaza numerologia… mai curand ma amuza ce se vehiculeaza in jurul coincidentelor. Imi place matematica si as zice ca totul se poate traduce prin matematica, cuvinte, poezie, orice fel de stiinta, si nu in ultimul rand credinta. Nu degeaba au inventat simbolul de infinit.

Lasă un răspuns pentru krab607 Anulează răspunsul