noduri

Imi aduc aminte cum mergeam cu mama la biserica in Joia Mare. Eram in scoala generala, mai tarziu in liceu. Apoi, an de an, am rarit drumurile la biserica. Am sarit peste deniile din Joia Mare, apoi peste trecutul pe sub masa din Vinerea Mare. Nu mai stiu in ce an, mama aflase de la cineva de un obicei: se spunea ca o persoana poate sa faca 12 noduri in timpul citirii celor 12 Evanghelii, noduri pe care in timpul anului poate sa le desfaca la necaz mare, cate unul pentru fiecare problema. Desi obiectam mereu ca treaba asta arata mai mult a superstitie decat a treaba serioasa, care ar putea avea legatura cu Dumnezeu, intram in joc. Avem cu mine un siret si aveam grija sa fac nod dupa nod. Rareori ajungeam acasa cu 12, dar macar 8 reuseam sa fac.

Cate am desfacut in toti acei ani? Sa fi fost vreo 3-4. Si tot de atatea ori am cazut in pacat. In pacatul de a nu crede in fortele mele, in pacatul de a nu crede in Dumnezeu. Dar de fiecare data am avut puterea sa ma ridic, sa merg mai departe. Si cu siguranta puterea, examenele luate, problemele rezolvate nu s-au datorat nodurilor.

Sunt zile cand suntem atat de mici si neputinciosi, incat in disperarea noastra ne agatam de orice, in special de lucruri materiale, palpabile. Inventam lucruri pe care le putem atinge, tine, pastra, schimba. Inventam obsesii pentru aceste lucruri. Privind in urma, nu condamn. Sunt lucruri pe care le facem ca mecanism de supravietuire.

Doar ca… imi doresc sa nu fi fost nevoie sa trecem prin asta… sa ne transmitem din generatie in generatie ca lucrurile pot fi facute si altfel. Asa cum fluturii, in marea migratie de-a lungul Americilor, stiu sa continue drumul precursorilor.

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!