povesti, parinti, copii

atelier creativ (1)

Ploua. E frig si vant. Nu vrei sa iesi din casa nici tu, in niciun caz sa mergi in parc cu cel mic. Ce faci? Eu am ales week-end-ul trecut sa ne jucam cu plastilina. Ne-am mai jucat si in alte randuri asa, am mai avut ustensile. De aceasta data insa, mai mult decat alte dati, am  fost mai pregatita. Cumparasem cu o zi inainte un set nou, cu plastilina more »

jurnal

flori de tei

Azi am inceput o dieta. Ori a fost a fost prima zi usoara, construita special ca sa nu demoralizeze, ori am pornit eu foarte optimista. Sau… poate niciuna dintre cele doua variante… Poate chiar am mancat mai bine decat de obicei. Am crezut ca o sa am parte de mai putin, cand de fapt urma sa am parte de mai mult. Pentru ca asa merg lucrurile. La fel si in more »

rânduri de gânduri

iubire… cu ghimpi sau fără

Cineva mi-a spus cândva că „Iubirea te ridică, iubirea te coboară”. Sau cam așa suna… nu mai știu exact versul, dar asta era ideea. Iubirea te poate urca pe cei mai pufoși norișori de sub soare sau te dă rău cu fundul de pământ. Dar nu cred că lucrurile sunt doar în alb și negru… Cu ghimpi sau nu, cu pasiune împărtășită sau cu lacrimi, iubirea e acolo ca să îți țină more »

cârcoteli

ochii mari, sa vezi reclama

cum treceam astazi pe strada, vad reclama asta. mai exact, vad ochii mari, maari, maaari… si primul gand nu e ca-s ochii mari, ci uite cum au lasat strabismul, pentru naturaletea pozei. apoi, imi dau seama ca nu prea pot numi poza asta naturala… si trec mai departe. pe drumul spre casa, ma gandesc care o fi fost scopul. trebuie sa recunosc ca mi-a atras privirea, ca am ajuns sa more »

poezii

umbre

Și dacă tot ce-a fost vreodată s-a terminat demult, cândva, iar noi suntem doar vagi fantome ce n-au putut să-și ia rămas bun? Ne repetăm ursuzele povești la infinit legați de-un material ce nu există, plângând a lucrurilor formă și gust și bucurii mărunte. Din când în când mai pleacă unul ce-a reușit să uite de trecut iar noi rămânem în a noastră buclă plângând povești fără sfârșit. Umblăm pribegi more »

rânduri de gânduri

viata in log-on log-off

 cate simboluri recunosti? cate conturi ti-ai facut? si cat de des le accesezi? zilnic, saptamanal sau doar foarte rar? poate chiar ai remarcat unele care lipsesc? cat e mult, cat e putin… este chiar o chestiune personala si tine mult de context. varsta, serviciu/scoala, anturaj, distante, timp, cultura, nevoia de informatii, accesabilitate, principii si multe altele. fiecare isi cunoaste mult prea multul si trebuie sa tina cont de el. inainte de more »

cârcoteli, rânduri de gânduri

iluzia alegerii

iluzii, pentru că ne plac. pentru că le mâncăm pe pâine. le cerem. căutam ocazii să ne prefacem că alegem. pentru că există un sentiment aparte de satisfacție, de liber arbitru folosit. pentru că a alege din o sută de lucruri similare pare mai elevat decât a alege între două, complet diferite. și uite-așa s-a dezvoltat comerțul, au înflorit reclamele și s-au creat tone de job-uri. o treabă bună, până la more »

rânduri de gânduri

măști peste măști

Ne naștem frumoși, cu chipuri. Apoi primim măști pe care le refuzăm; o dată, de două ori, de trei ori… până cedăm. Ne punem măștile, asemenea celor din jur. Ne privim în oglindă până nu ne mai recunoaștem. Avem o sclipire de luciditate și vedem urâțenia. Dar masca nu vrea să se dea la o parte. Reușim să o convingem totuși să accepte un compromis: o schimbăm. Masca e sigură more »

rânduri de gânduri

dialog imposibil. rochia.

– iti lasi rochia sa cada? – poate – cum adica „poate”? nu stii ce ai de gand sa faci? – nu. – macar… ai de gand sa decizi tu? – mama… Fata inchise bagajul, isi mai arunca o privire de verificare in oglinda mare si pleca in vacanta. Fragment dintr-un Dialog Imposibil.

rânduri de gânduri

Cumpăr timp. Vinde cineva?

Nu prea auzim așa ceva, poate chiar deloc. Într-o lume în care aproape totul este catalogat și are un preț de referință, ne-a rămas ceva foarte valoros, fără preț aplicabil. Timpul. Lipsa lui ne omoară. Abundența lui nu prea există și singura explicație rezonabilă pe care o primim când ne plângem că uneori o secundă trece prea greu sau că un an trece prea repede… este că totul este relativ. more »

rânduri de gânduri

las în urmă omul

las în urmă omul şi trăiesc aşa cum simt. mă transform şi devin ceea ce sunt. sunt mereu la fel, deşi par ca mă schimb în fiecare clipă. serpentinele s-au transformat într-un drum drept, pentru următorul kilometru cel mult. maşina rulează cu viteză pe şosea. roţile se lipesc şi dezlipesc de mâzga depusă… şi cadenţa lor îmi dă avântul. mă desprind şi mă ridic. sunt uliu. îmi întind aripile şi more »

rânduri de gânduri

ziua in care am ajuns la 0

Zero. Acel zero care m-a pasionat dintotdeauna. Oare tocmai fixatia mea pentru zero sa ma fi adus in punctul in care ma gasesc acum? Si mai exact, stiu eu unde sunt acum sau e doar imaginatia care zbarnaie in jurul meu ca o libelula? Sa fie zero destinatia mea? Si oare dupa zero… e inainte sau inapoi? E drumul ce il voi continua sau doar copia mea din oglinda?   more »

wattpad story

Jurnal de drum, zi dupa zi (03)

03. miercuri, noapte albă, noapte gri – Mama, hai să ne trezim! se auzi glăsciorul fetiței. Buimacă de somn, îmi arunc ochii spre ceasul de pe notieră. 4:20, dimineața. Nu-mi vine să cred şi chiar mă întreb dacă nu cumva visez… Mă culc la loc, dar îndemnul la trezire se repetă. Ea vorbeşte serios. Mă ridic din pat şi ne jucăm până spre 6 dimineaţa. Apoi, dormim tun amândouă. Până more »

wattpad story

Jurnal de drum, zi dupa zi (02)

02. marti, cu trei ceasuri Trei ceasuri bune, de opt ori. Trei ceasuri de somn, trei de muncă, trei pe drum, trei acasă, trei la mall, trei la şcoală, trei în parc, trei pe net, trei la volan, trei la sală, trei în vizită, trei şi iarăşi trei. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ Mie îmi place să cred că nu există cele trei ceasuri rele de marţi, dar implicit nici more »

wattpad story

Jurnal de drum, zi dupa zi (01)

01. luni, la drum prin mulţime Stau tăcută pe băncuţa de două locuri, iar aerul rece împins de ventilaţie imi dă un sentiment neplăcut. În stație mai așteaptă câțiva pasageri, la fel de apatici. Parcă nici nu am lăsat in urmă un week-end întreg… sau poate tocmai asta e cauza… Trenul oprește. Îl văd în ultima clipă, dar bănuiesc ca e ajuns de ceva timp. După ce mă arunc efectiv more »