jurnal

terapia de plâns prin filme

Filmele triste au ceva aparte. Imi storc lacrimi, suspine, batai de inima in plus. Plang intai incet, usor, cat sa nu se vada – lucru pe care il fac chiar si atunci cand nu ma vede nimeni. Pe masura ce creste tensiunea, pe masura ce durerea si jalea rup personajul in doua, pe masura ce neprevazutul iese la suprafata, pe masura ce inevitabilul se intampla… tristetea mea e mai mare, more »

jurnal

comoditatea, de combătut

Între efort și comoditate există normalitate. Normalitatea simplă, accesibilă, la îndemână, care nu cere nimic în plus, nu ia și în final recompensează. E locul în care lucrurile decurg natural și se întâmplă fără a fi forțate. Atunci când ne deprindem cu comoditatea, indiferent de natura ei (poate fi vorba de mișcare, mâncare semipreparată, drumul cu mașina până la magazinul din capătul străzii, vizite rare la părinti, ignorarea veștilor proaste, more »