povesti, parinti, copii

povestea de noapte buna

Undeva, in trecut, a ramas ziua Z. Ziua cand nu a mai venit nimeni sa imi citeasca din carte. Am primit doar un sarut pe frunte, un zambet cald si usa s-a inchis.

Ziua Z. Cand am ales. Am ales sa deshid cartea si sa citesc mai departe, si povestea a putut avea un sfarsit.
Sau sa ii spunem ziua Y. Am ales sa gasesc locul perfect pe perna si, cu ochii larg deschisi, sa incep visarea. Epopeea vietii mele.
Cine mai stie ce s-a intamplat cu atata timp in urma… poate a fost ziua X. Am aruncat cartea de pe noptiera intr-un sertar… Am scos de sub perna jurnalul si am inceput sa scriu… fara sa mai privesc ce scrisesem cu o zi inainte.

Nu mai stiu cum a fost. Daca ar fi din nou, probabil ar fi la fel. As vrea sa fie la fel. Aceea a fost ziua cand am prins aripi. Ale mele, doar ale mele…

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!