Comments

  1. Ne-așteaptă suflete și locuri
    Să reveni, dar noi uităm
    Și ne vdem de drum, de jocuri
    Și prea târziu ne adunăm
    Cu toate amintirile, în ceată
    Și constatăm că am uitat
    Chiar și de noi, de-a noastră viață.
    Dar ce păcat, e vremea de PLECAT!

    1. Doar să sperăm, ne-a mai rămas,
      Că-acolo dincolo de veac și prag
      (Când toți vom fi plecat)
      Ne-om revedea.

      Căci după un rămas bun
      E rândul unui…
      Pe curând.

  2. Și iarăși ne-ntâlnim cu amintiri
    Ce sunt doar semnul unei reveniri,
    Și-a unei revederi, și-unui suspin,
    Că-n viață ne-am văzut cam prea puțin.
    Că ne-am iubit, este adevărat,
    Dar poate prea puțin ne-am arătat
    În vorbe și în gesturi ce cuprind
    Al nostru dor, mereu înmugurind.

    Iată că, după ani, recitind poezia, aceasta m-a impresionat la fel de mult.

Lasă un răspuns la Iustina Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.