poezii

Revin

Revin din timp în timp
La ușa ta
și sun
Să-ți mai zăresc o dată chipul.

Pe sonerie eu apăs
O blondă nărăvașă îmi deschide
Și mă gândesc cum de-ai putut
Pe mine să mă uiți, dar îmi e clar:
Așa un corp, așa privire…
Însă în prag apare un bărbat
Și nu-i al meu, nu-i cel ce-a fost al meu…
Un trup semeț și iscusit la vorbe
Îmi spune despre fostul chiriaș
Doar câte aș vrea s-aud, nimic mai mult;
Din vorbe îmi întoarce pașii
Și zâmbetu-mi repune pe obraji.
Așa că plec, să nu mai vin și altă dată…
deocamdată.

 

În ușă bat ușor, cioc-cioc,
Bunico, ce frumoasă ești!
Și ce miros de cozonaci încinși
Din casă înspre mine vine
Sunt eu, copilul cel zglobiu, la vârsta mingii pe maidan;
Ma bucur de al tău miros (de levanțică)
Accept o-mbrățișare scurtă, nu mai mult
Și fug grăbit la gașca mea din cartier…
Te las în urmă cu o privire lungă
Ce n-am sa știu nicicând
De-a fost sa fie
tristețea ultimei îmbrățișări
sau bucurie exprimată-n lacrimi…
Eu voi mai trece pe la tine
Dar dusă tu vei fi demult.

 

Un clinchet diafan se-aude
Și ușa se deschide larg
E Lili, bătrânica mea cea dragă,
Cu ochii blânzi, de înger pe Pământ,
În vizită eu vin cu drag
Să povestim lucruri mărunte;
În lume puțini ți-au rămas
Iar mie lumea-mi se deschide.

 

Nu sun
Căci a ta ușă o găsesc deschisă
Ma așteptai pesemne să revin
Să ne împăcăm așa cum se cuvine.
Eu vin. Am trei grăunțe de nisip în palmă
Și gânduri despre ce e scris în stele
Și pe măsură ce vorbesc și spun diverse
De nici nu le gândesc dar le rostesc
Te văd schimbat, te văd cum tu devii un altul
Eu plec și-am să revin
Dar tu în lume vei fi dus
Cât mai departe de-ale noastre locuri.
În casă, pe podea, încă se vede urma
Unde picase brusc și pentru totdeauna
Un gram de inimă cu suflet.
Acolo îl lăsăm și azi, și mâine,
Până de praf va fi acoperit și pardoseala înnoită.

 

În urmă las locuri și oameni
Și-am să revin – cu gândul, cel puțin,
Dar pașii mă îndrumă mai departe
Spre locuri noi, spre oameni noi
La care, după ani și ani, să mai revin.

 

© 2012 Iustina Dorobantu

5 thoughts on “Revin

  1. Ne-așteaptă suflete și locuri
    Să reveni, dar noi uităm
    Și ne vdem de drum, de jocuri
    Și prea târziu ne adunăm
    Cu toate amintirile, în ceată
    Și constatăm că am uitat
    Chiar și de noi, de-a noastră viață.
    Dar ce păcat, e vremea de PLECAT!

    1. Doar să sperăm, ne-a mai rămas,
      Că-acolo dincolo de veac și prag
      (Când toți vom fi plecat)
      Ne-om revedea.

      Căci după un rămas bun
      E rândul unui…
      Pe curând.

  2. Și iarăși ne-ntâlnim cu amintiri
    Ce sunt doar semnul unei reveniri,
    Și-a unei revederi, și-unui suspin,
    Că-n viață ne-am văzut cam prea puțin.
    Că ne-am iubit, este adevărat,
    Dar poate prea puțin ne-am arătat
    În vorbe și în gesturi ce cuprind
    Al nostru dor, mereu înmugurind.

    Iată că, după ani, recitind poezia, aceasta m-a impresionat la fel de mult.

Lasă un răspuns pentru Iustina Anulează răspunsul