o poezie fără nume

o poezie fără nume
într-un cântec fără sfârșit
se scrie fără rânduri

anonim rămâne omul
ce în scris și-a lăsat visul
către toți necunoscuții lumii

glasul sufletului sau
răsună surd fără sfârșit
sub albul greu și rece

îmi face inima să tremure
gândul că vine clipa
când ecoul brut sunt eu

doar un cititor uitat
care în urmă va lăsa
un oraș pustiu

…………………………….
…………………………
………………………………..

© Iustina Dorobantu
spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!