O vorbă. Ceva nou.

post on ianuarie 15th, 2017
Posted in rânduri de gânduri Tags: , ,

pam-pam! 🙂

Gând. Visare.

post on ianuarie 10th, 2017
Posted in rânduri de gânduri

Oare când visezi cu ochii deschiși, imaginea se formează pe retină?

Sau undeva, ascunsă, pe acolo pe unde rulează visele?

Dar dacă visezi cu ochii deschiși, ținându-i închiși?

La mulți ani, 2017!

post on decembrie 31st, 2016
Posted in îndrăzneşte, jurnal, recomand Tags: , , ,

La revedere, 2016!

Trecerea dintre ani a căpătat de-a lungul timpului o semnificație aparte. Trenul anilor trece, iar bariera se ridică. Ca la trecerea de cale ferată. Lași în urmă ce a fost, iei cu tine ce a fost bun și ți-a plăcut și apoi mergi mai departe, către un nou tărâm unde te întâmpină cu turtă dulce scrisă cu tot felul de dorințe care se vor îndeplini în anul ce vine.

Trăim (majoritatea) de mici cu speranța că trecerea în noul an poate purta cu ea o schimbare în bine și un nou început. De aceea nu putem demonta această convingere, ci chiar o vom lăsa să lucreze în avantajul nostru.

Știm însă (și dacă nu știm, aflăm) că schimbarea nu vine peste noapte, cu atât mai puțin doar în una anume, când artificii ajung pe cer.

Schimbarea vine câte puțin în fiecare zi și vine din noi înșine. Schimbarea în bine vine pentru că o dorim, pentru că muncim pentru ea, pentru că facem lucrurile să se întâmple. Schimbarea vine când planificăm, când suntem consecvenți, când nu ne oprim și când măsurăm ceea ce am făcut pentru a îmbunătăți ceea ce vom face în continuare. 

La mulți ani cu bucurii să ne fie fiecare zi! Iar diseară petrecem 🙂

La mulți ani, 2017!

Ai o rutină pentru siguranța online?

post on decembrie 27th, 2016
Posted in recomand

Te conectezi la internet. De pe calculator, de pe telefon, de pe tabletă. Tehnologia e evoluat suficient de mult cât să ne permită o libertate de navigare și prezență virtuală foarte mare. Dar ce facem cu ea și cum o folosim?

Nu mă voi referi în continuare la timpul zilnic sau săptămânal alocat.

Nu mă voi referi în continuare la credibilitatea informațiilor accesate.

Mă voi referi astăzi la unul dintre riscurile asociate acestui domeniu al vieții. Ți-ai instalat un program sau o aplicație cu care să scanezi aparatul, să verifici că nu a prins din zbor vreun virus?

Dacă ai instalat și folosești, felicitări! Spune și altora să o facă.

Dacă ai instalat și nu folosești, ce te oprește? Începe chiar de azi o rutină de control. După ceva timp îți va intra în reflex. Nu-ți ia decât foarte puțin timp și s-ar putea să îți fie de folos. Cu titlu de exemplu, eu folosesc Orange Antivirus, și Bitdefender. Poți opta pentru ele sau pentru orice altă soluție care îți este potrivită. Fără copii de la alții, doar originale pentru așa ceva! Siguranța ta foarte importantă, pentru tine și nu numai. Începe de azi, apoi poți să o faci legând această activitate de altceva cu recurență săptămânală (orice, de la mersul la biserică duminica, la pornitul mașinii de spălat rufe, la drumul către sala de sport, orice activitate pe care o ai deja în reflex).

Dacă nu ai instalat și nici nu te gândești să folosești un antivirus, atunci ar fi bine să știi că atunci când îți este furată identitatea, prietenii tăi virtuali nu vor ști. Și îi vei afecta pe alții, fără să vrei. Pentru că până în clipa în care își vor da seama că în spatele numelui și pozei tale din online nu ești tu, s-ar putea să fi furnizat deja informații care nu trebuiau să ajungă la străini, sau să fie păcăliți. Și asta doar pentru că ți-au acordat încredere – deci, de ce să îi pui în acestă situație?

Să mai adaug vreo concluzie? Nu 🙂 doar voi repeta trei cuvinte: antivirus, azi, săptămânal.

[sursa foto]

Cugetare. Din alt unghi.

post on decembrie 23rd, 2016
Posted in rânduri de gânduri

Trec pe acest drum aproape zilnic. Întorc capul să văd soarele cum răsare. Iar când privesc un răsărit pastelat, îmi spun că acești stâlpi rup peisajul. Și încerc să dac abstracție de ei.

Astăzi însă… m-am oprit să îi privesc. Mai mult, să îi prind în toată măreția lor. Brazi înalți de metal ce se pregătesc de Crăciun, nu-i așa?

Astăzi i-am privit fără să mai încerc să îi ignor. Din contră. De ce aș ignora varianta prin care noi, oamenii secolului XXI, ne aducem lumină în case? Lumină, căldură, hrană pentru aparate electrice, surse pentru indispensabilele încărcătoare ale telefoanelor, pentru boxe, pentru aspirator, pentru calculator, pentru mixer, pentru placa de păr, pentru luminițele de Crăciun, pentru o mare mulțime de beneficii pe care le considerăm ca parte din „normalitatea” de zi cu zi. Nu, nu sunt urâți, nu mă încurcă firele când privesc cerul. Ei sunt parte din lumea noastră, odată ce noi i-am construit ca să ne susțină interesele.

%d blogeri au apreciat: